Sursă: Mediafax.ro
Un studiu realizat recent a descoperit pentru prima dată indicii genetice semnificative pentru tulburarea de personalitate borderline (BPD), oferind o înțelegere mai profundă a mecanismelor biologice ale acestei afecțiuni.
O echipă internațională de cercetători a analizat date genetice provenite din 27 de studii și biobănci, comparând peste 12.300 de persoane diagnosticate cu BPD cu mai mult de un milion de indivizi fără această tulburare. Studiul a identificat 11 regiuni ale genomului uman asociate cu BPD, în interiorul sau în apropierea a nouă gene funcționale relevante pentru apariția afecțiunii. Rezultatele au fost verificate ulterior într-un lot independent de aproape 108.500 de participanți.
Ce înseamnă descoperirile genetice pentru tulburarea borderline?
Autorii estimează că variantele genetice identificate explică aproximativ 17% din riscul ereditar al bolii. Cercetătorii subliniază însă că factorii de mediu continuă să joace un rol esențial în dezvoltarea tulburării, fiind doar o parte a ecuației. Studiile anterioare pe familii și gemeni indicau o ereditate între 46% și 69% pentru BPD.
- Identificarea a 11 regiuni ale genomului asociate cu tulburarea
- Nouă gene funcționale relevante pentru apariție
- Compararea a peste 12.300 de persoane cu peste un milion fără tulburare
- Verificarea rezultatelor într-un lot independent de aproape 108.500 de participanți
- Estimarea riscului ereditar la 17%
Impactul cercetării asupra înțelegerii și tratamentului tulburării borderline
Studiul evidențiază și suprapuneri genetice între BPD și alte afecțiuni psihice, precum depresia, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), ADHD și comportamentul antisocial. Cea mai puternică asociere genetică a fost observată în cazul PTSD, ceea ce susține ipoteza unei legături strânse între traumă și dezvoltarea tulburării de personalitate borderline.
Specialiștii avertizează însă că aceste descoperiri nu permit, deocamdată, diagnosticarea individuală sau estimarea precisă a riscului pe bază de profil genetic. Efectul fiecărei variante genetice este redus, iar mecanismele biologice implicate necesită cercetări suplimentare pentru a fi înțelese pe deplin.
Rezultatele reprezintă un pas important în înțelegerea bazei genetice a tulburării, deschizând noi direcții pentru cercetări viitoare și eventuale terapii personalizate.